Discursul public

 

Abilitatea de a vorbi în public este necesară în foarte multe situații profesionale. Cu cât postul într-o organizație/firmă implică mai mulți angajați și o responsabilitate mai mare, cu atât probabilitatea că va trebui să vorbim unui grup de oameni este mai mare. De asemenea, cu cât dorim să ocupăm un post important, cu atât mai mult ar trebui să fim pregătiți să vorbim în public. Abilitatea de a vorbi eficient în public vine cu niște avantaje certe și în alte planuri. Un discurs public înseamnă capacitatea de a vorbi coerent, de a pregăti și organiza un material și de a ne controla verbal și non-verbal (tonul, mimica feței, gesturile), de a capta și de a menține atenția cuiva etc. Aceste abilități sunt folositoare în orice situație de comunicare, în cadrul relațiilor noastre personale sau în diverse alte contexte sociale. Abilitatea de a susține un discurs implică un set întreg de abilități de comunicare. Orice ajunge să susțină cu succes un discurs ajunge să aibă mai multă încredere în sine, scapă de timiditate mai ușor, învață să comunice mai eficient (mai clar, mai logic) și are, astfel, un impact mai mare asupra celor cu care vorbește.

Mark Twain considera că sunt două tipuri de vorbitori: cei care au emoții si cei care mint că nu au emoții. Anxietatea, respirația rapidă, nervozitate, vocea tremurată sau lapsus-urile sunt doar câteva dintre dificultățile ce sunt întâmpinate ce cei care susțin public un discurs. Toate acestea sunt naturale atunci când nu avem experiența prezentărilor publice și pot duce la eșecul unui discurs public. Însă nimic nu este mai important în cazul unui discurs decât conținutul său. Putem spune că 75 % din succesul unui discurs este asigurat de pregătirea discursului (conținut interesant, structura ușor de urmărit, argumentare clară, materiale multimedia ajutătoare etc.) și 25% este asigurat de un comportament non-verbal eficient (voce, gesturi, privire, îmbrăcăminte etc.) și de starea mentală și fizică adecvată.

În continuare vom discuta despre:

  • Structura discursului
  • Discursul și comunicarea non-verbală
  • Materialele ajutătoare (e.g. slide-uri)

Structura discursului

Întotdeauna trebuie să pregătim o variantă lungă și una foarte scurtă a discursului. Varianta scurtă ne va ajuta să ne dăm seama care sunt ideile noastre importante și va reprezenta scheletul sau structura discursului. Există mai multe moduri posibil de a prezenta un text: poate fi întâi memorat și apoi expus, poate fi citit în întregime, poate fi prezentat în liber sau putem folosi câteva notițe sau un plan pe care le/îl consultăm atunci când simțim că nu mai știm cum să continuăm. Memorarea unui întreg discurs este dificilă și riscantă deoarece putem să uităm ce avem de spus când susținem discursul. Citirea discursului nu este recomandată deoarece se pierde în mare parte contactul cu publicul și, ca atare, riscăm să pierdem atenția publicului. De asemenea, în acest caz nu mai putem gesticula adecvat și nu ne putem adapta comportamentul non-verbal și conținutul discursului la reacția publicului. Dacă totuși alegem să citim discursul, atunci este bine să folosim semnele de punctuație și alte structuri (virgule, paragrafe, sfârșitul unui paragraf etc.) pentru a putea ridica ochii de pe foaie și a ne uita direct și lung în ochii celor pentru care vorbim. Cel mai puțin riscant și mai eficient mod de a susține un discurs este că ne pregătim un plan al discursului pe care să-l putem folosi dacă ne încurcăm sau dacă uităm anumite informații (statistici, citate etc.).

Orice discurs este bine să aibă 3 parți specifice: introducere, cuprins și încheiere.

I. Introducerea

În introducere trebuie să facem minim 4 lucruri:

  1. Salutăm publicul și ne prezentăm. Natura discursului depinde de auditoriu. Daca este mai numeros și cadrul discursului este mai oficial, atunci și discursul trebuie să conțină anumite elemente formale (”Buna ziua, doamnelor și domnilor! Sunt Ion Andrei și astăzi aș dori să vă vorbesc despre…”). Dacă publicul este format numai din câteva persoane familiare, atunci discursul poate și chiar trebuie să fie mai puțin formal (”Salut tuturor! M-am gândit mult la ce aș vrea să vă prezint astăzi, anume…”). Ca atare, în funcție de context, putem începe salutând publicul într-un mod mai oficial sau mai familiar. De asemenea, trebuie să încheiem prin a mulțumi pentru atenția acordată și prin a solicita întrebări din partea publicului.
  2. Captăm atenția publicului. Putem începe povestind o întâmplare sau un caz celebru (sau chiar o experiență personală). Oamenii sunt mereu atenți când povestim ceva; o poveste interesantă atrage mereu atenția. Sau prezentăm o statistică interesantă: ”Știați că industria producătoare de carne produce mai multe gaze cu efect de seră decât toate transporturile la nivel mondial și că, de asemenea, renunțând la consumul de carne mai degrabă decât la folosirea unei mașini personale producem mai puține gaze cu efect de seră?”. Sau putem începem cu o glumă ori prezentând câteva imagini sau un scurt film.
  3. Precizăm cât mai clar, după momentul de captare a atenției, care este subiectul discursului despre ce vorbim. Ex: ”Astăzi vă voi vorbi despre încălzirea globală provocată de consumul, la scară globală, de carne”.
  4. Prezentăm o hartă a discursului (un rezumat în câteva fraze). Ex: ”Voi începe prin a vă prezenta câteva statistici interesante care arată că oamenii consumă, pe cap de locuitor, din ce în ce mai multă carne și că impactul industriei producătoare de carne asupra mediului este șocant. Apoi voi explica de ce am ajuns, la nivel global, să consumăm atât de multă carne. Voi încheia prezentarea mea expunând ceea ce consider a fi soluția cea mai bună: nu să renunțăm total la consumul de carne, ci să devenim consumatori informați și activi astfel încât să forțăm o schimbare în cadrul industriei producătoare de carne.”

Important: Putem începe direct prin captarea atenției și abia apoi ne salutăm, ne prezentăm și expunem clar care este subiectul discursului. De asemenea, putem alege o altă ordine: salutăm, ne prezentăm, expunem care este subiectul discursului și abia apoi captăm atenția (efectul părții ce reprezintă captarea atenției în acest ultim caz poate să fie ceva mai redus).

II. Cuprinsul discursului

Trebuie să conțină o detaliere a hărții discursului prezentată în Introducere. Important:

  1. Expuneți logic ideile principale, argumentele, informațiile relevante pentru fiecare idee. Înainte de a trece de la o idee la alta, încercați să rezumați măcar într-o frază ideea principală pe care tocmai ați expus-o. Pentru a trece la următoarea idee folosiți metode specifice: întrebări, liste, exemple concrete. Exemplu: ”Dar care sunt oare cauzele crizei ecologice? Voi enumera trei dintre ele și apoi le voi prezenta în detaliu”.
  2. Este recomandabil să folosim expresii specifice în trecerea de la o idee la alta. Putem apela la întrebări (”Dar oare care sunt cauzele tuturor acestor dezastre?”), la liste (”Voi începe vorbind întâi despre…, apoi despre… și voi termina prezentând…”; ”În primul rând… În al doilea rând…” ) sau putem folosi structura exemplu-idee (”Gândiți-vă ce se întâmplă când…; ca atare, cred că trebuie să discutăm și despre…”).
  3. Discursul e mai bine să fie mai scurt decât lung și plictisitor. Dacă ceea ce am spus a fost concis dar interesant, atunci cei care ascultă s-ar putea să pună întrebări la sfârșitul prezentării. Ca atare, vom putea să oferim mai multe detalii pe care, poate, nu le-a inclus în discurs.

III. Încheiere

În Încheiere trebuie să prezentăm iarăși harta discursului și insistăm asupra unei idei ce reprezintă concluzia noastră. Exemplu: ”Dat fiind toate consecințele consumului de carne asupra mediului, consider că fiecare dintre noi ar trebui s devină un consumator informat și activ: să se intereseze cum este produsă carnea, să caute furnizori mici, apropiați de locul în care stăm și care hrănesc natural animalele. De asemenea, să încerce să consume mai puțină carne și mai multe vegetale. Este important ca încheierea să conțină o frază memorabilă. Exemplu: Mai puțină carne înseamnă să trăim mai sănătos pe o planetă mai sănătoasă, provocând mai puțină suferința în jur!” sau ”Tăind mai multe animale ne tăiem singuri craca de sub picioare!”

Înainte de a încheia, trebuie să mulțumim pentru atenția acordată și să rugăm pe cei care ne ascultă să ne adreseze, dacă au, întrebări referitoare la prezentare. Este important să ascultăm întrebările până la capăt. Apoi este recomandabil să facem un compliment (Ex: ”Întrebarea este interesantă…”). Putem repeta chiar întrebarea și o putem reformula într-un mod care să fie mai clar pentru public. Dacă întrebarea este mai complexă, atunci trebuie să facem clar faptul că de fapt sunt ridicate mai multe probleme și că o să răspundem pe rând. Atunci când răspundem este important să nu divagăm și să răspundem cât mai concis lăsând posibilitatea ca cel care a pus întrebarea să ne dea un feed-back. În general, cel care a pus întrebarea mulțumește pentru răspunsul oferit.

În prezentarea discursului ar trebui să folosim întotdeauna mijloace retorice adecvate, mijloace care ne asigură că ideile noastre vor fi exprimate în așa fel încât să aibă un impact  puternic și durabil. Iată câtve exemple de astfel de mijloace:

  • Repetiția. Repetați o propoziție sau un cuvânt de câteva ori.
  • Regula celor trei termeni: Folosiți grupuri de 3 expresii.
  • Regula aliterației: folosiți într-o propoziție expresii ce conțin aceleași sunete.
  • Analogia: Faceți comparații puternice și trageți anumite concluzii. Etc.

Discursul și comunicarea non-verbală

Pentru a trece peste emoțiile normale ce țin de discursul public este bine ca cel care vorbește să se gândească că, de fapt, este singur cu fiecare persoană la cere se uită. Astfel reușim uneori să eliminăm anxietatea, respirația rapidă, nervozitate, vocea tremurată sau lapsus-urile.

Este important să zâmbim din primul moment. Zâmbetul trebuie să fie cald și sincer (pentru aceasta trebuie să folosim, atunci când zâmbim, toți mușchii feței; zâmbetele nesincere sunt cele care pun în mișcare numai mușchii din partea de jos a feței). De asemenea, zâmbetul, pentru a avea efect, trebuie să apară lin pe fața noastră, nu brusc. În ultimul rând, zâmbetul în care ni se văd dinții nu are, statistic vorbind, un efect favorabil.

Desigur, privirea este extrem de importantă în cadrul discursului public. Uitându-ne pe rând și direct în ochii persoanelor care ne ascultă (câte minim 3 secunde la fiecare persoană) creăm senzația că vorbim cu fiecare în parte. Astfel cei care ne ascultă simt că vorbim pentru fiecare în parte și vor fi mai atenți. De asemenea, dacă privim direct în ochi și lung persoanele cu care vorbim vom crea impresia că suntem sinceri, puternici, că am pregătit discursul foarte bine și că suntem pasionați de ideile noastre. În nici un caz nu trebuie să ne încruntăm. Mimica feței trebuie să fie dinamică, în funcție de ceea ce spunem.

Comportamentul non-verbal pe care îl adoptăm se va reflecta asupra publicului. Zâmbind vom crea o atitudine de simpatie față de noi. Privirea directă va face să fim priviți și noi direct și continuu. Pasiunea și interesul nostru vor trezi pasiune și interes.

Vocea. Pe lângă faptul că trebuie să ne uităm direct în ochii celor cu care vorbim, trebuie, de asemenea, să vorbim destul de tare pentru a fi auziți ușor, iar vocea nu trebuie să fie uniformă. Trebuie ca vocea noastră uneori să accentueze o idee prin faptul că vorbim mai apăsat sau mai tare. Modulația vocii denotă energie și pasiune și menține atenția publicului.

Gesturile noastre mențin atenția și denotă faptul că noi credem în ceea ce spunem. Dacă arătăm că suntem interesați și pasionați, atunci această stare se va transmite și publicului. Trebuie să creăm starea mentală propice gesticulării, nu gesturi artificiale care să-i facă să creadă pe ceilalți că suntem pasionați de ideile expuse.

Daca vedem că nu suntem ascultați, atunci trebuie să schimbăm stilul nostru de prezentare: trebuie să vorbim mai tare și să gesticulăm puțin mai intens, să schimbăm subiectul, să spunem o glumă etc.

Relaxarea fizică și o stare mentală pozitivă, de încredere în forțele proprii sunt foarte importante. Asemenea unui alpinist care trebuie să sară de pe un perete pe altul, trebuie să credem că vom reuși. Dacă nu gândește pozitiv s-ar putea să ezite și să cadă. Așa și în cadrul prezentării, trebuie să fim încrezători că vom reuși. În plus, o stare optimistă și un entuziasm reținut vor face gesturile noastre naturale.

Trebuie să fim atenția la ticurile verbale și non-verbale. Majoritatea dintre noi avem așa ceva, ceea ce duce, atunci când prezentăm un discurs, cel puțin la distragerea atenției publicului, dacă nu și la faptul că facem o impresie proastă.

Modul în care ne îmbrăcăm este important din două puncte de vedere. În primul rând, dacă suntem eleganți, atunci vom emana încredere în sine, autoritate și profesionalism (creăm impresia că suntem bine pregătiți și că știm despre ce vorbim). În al doilea rând, îmbrăcămintea noastră ne va influența pe noi înșine: dacă suntem mai eleganți ne vom simți mai siguri și mai încrezători în noi, vom fi mai relaxați și mai optimiști. Desigur, trebuie să ne îmbrăcăm în funcție de public. Dacă publicul este oficial și ne așteptăm la multe costume și taioare, atunci și noi ar trebui să ne îmbrăcăm mai oficial. Dacă prezentăm în fața colegilor și ei vin îmbrăcați casual, atunci și noi trebuie să adoptăm o ținută casual, însă elegantă. Este important, în ambele cazuri, ca ținuta să nu atragă în mod special atenția. Cămașa e recomandată în ambele situații, însă dacă are imprimeu cu capete de mort, atunci nu este cea mai bună alegere. Tot astfel, în cazul domnișoarelor sau doamnelor, o cămașă este recomandată în ambele situații. Însă dacă cămașa are deschisă prea mulți nasturi atunci altceva decât ceea ce se spune s-ar putea să atragă atenția…

Materialele ajutătoare (obiecte, materiale multimedia, slide-uri)

Este uneori util să aducem un obiect atunci când susținem un discurs. De exemplu, la începutul unei dezbateri privind existența lui Dumnezeu, cineva a adus cană specială care, de fapt, era o jumătate de cana cu toartă. A început discursul său spunând că a găsit în drum spre sala în care erau acea cana, că el consideră că ceea ce va urma nu poate fi decât o contribuție la găsirea adevărului și că speră, în final, că următorul discurs pe aceeași tema va fi ca o a doua jumătate de cană care se potrivește cu prima și formează împreună un întreg, adică adevărul. Dacă cineva discută despre biodiversitate și despre dispariția speciilor de animale, ar putea să aducă, dacă găsește, o blană de vulpe (dintre cele care se poartă uneori la dinee sau ocazii speciale în jurul gâtului). Ar putea întrebându-se retoric cum am putem fi așa de miopi încât să nu ne dăm seama că stilul nostru de viața duce la dispariția frumuseții planetei noastre…

Slide-urile pot fi folosite pentru a ușura urmărirea de către public a unui discurs. Ca atare, trebuie să conțină, la fiecare pas al discursului, informații relevante. În Introducere, putem prezenta niște imagini (sau chiar un film) pentru a capta atenția. Sau putem prezenta, având același scop, o statistică. Apoi putem avea un slide cu subiectul sau titlul discursului. Apoi un slide cu ”harta” (structura) discursului. Apoi putem trece la Cuprinsul discursului și putem avea atâtea slide-uri câte idei principale. În Încheiere putem relua slide-ul cu harta discursului și putem încheia cu un slide din care să sublinieze concluzia noastră principală (poate să fie o imagine sugestivă). La fiecare pas, pe lângă text, este bine să introducem și imagini. De asemenea, este important să alternăm informația scrisă sau graficele cu imagini sau scurte filmulețe. Dacă avem prea multe imagini, atunci s-ar putea ca publicul să nu mai fie așa de atent la ceea ce avem de spus. Dar dacă avem numai informație sub formă de text, atunci s-ar putea să plictisim.

Pentru slide-uri puteti folosi unul dintre aceste programe.

3 răspunsuri la Discursul public

  1. Bogdan Vladu zice:

    Foarte interesant, e bine sa tinem seama de sfaturile prezentate aici.

  2. Anonim zice:

    foarte util.mersi mult

  3. Marian Paisi zice:

    Foarte interesant, sper ca in viitor sa tina seama cat mai multi de sfaturile expuse aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s